trînd (-dă), adj. –
1. Leneș, trîndav. –
2. Puhav, moale. Creație expresivă, simplă
var. a lui tînd-,
cf. tînt, tîndală, cu r infix. Legătura cu
sl. trątŭ „o anumită boală” (Tiktin; Candrea; Byhan 339) nu pare probabilă. –
Der. trîndav,
adj. (leneș, puturos); trîndăvi,
vb. (a lenevi, a se puturoși); trîndăvie,
s. f. (lenevie, inactivitate); trînduș,
adj. (
Bucov., leneș; insectă, Gestrupes stercorarius); trămînda (
var. tămînda),
vb. (
Trans., a trîndăvi, a lăsa treaba pe mai tîrziu); t(r)ămîndău,
s. m. (leneș, haimana); trînji,
s. m. pl. (hemoroizi, hidropizie; plantă, Ranunculus illyricus), de la
pl. lui trînd (după Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 422; Loewe 32; Conev 100, din
sl. trądŭ „dizenterie”); trinjin,
s. n. (plantă, Sedum acre); trînjoaică,
s. f. (plantă, Ranunculus illyricus).