TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare.

triturá vb., ind. prez. 1 sg. trituréz, 3 sg. și pl. tritureáză

TRITURÁ vb. I. tr. A sfărâma, a zdrobi o substanță chimică în particule fine; a pulveriza. [< fr. triturer, cf. lat.t. triturare].

A TRITURÁ ~éz tranz. rar (substanțe solide) A transforma în particule fine; a preface în pulbere; a pulveriza. /<fr. triturer