5 definiții pentru tremurare
TREMURÁRE s. f. Acțiunea de a tremura și rezultatul ei. –
V. tremura. TREMURÁRE, tremurări,
s. f. Acțiunea de a tremura și rezultatul ei. –
V. tremura. TREMURÁRE s. f. Acțiunea de
a tremura. 1. Tremur (
1). O ciocîrlie se saltă în tremurarea aripilor în neclintit albastru. SADOVEANU, O. I 566.
2. Tremur (
2); (referitor la vînt) adiere. Nu se simțea nici cea mai ușoară tremurare de vînt. SADOVEANU, O. VIII 50. [Era] o melodie dulce și subțire ca o tremurare de ape cristaline. id. ib. VII 90. Era de-ajuns o molcomă tremurare de vînt prin iarbă, ori un freamăt de frunză îngălbenită și ochii ni se umpleau de lacrimi. PĂUN-PINCIO, P. 125.
3. Tremur (
3). Titu Herdelea amestecase o tremurare romanțioasă în cuvinte, ceva teatral și prefăcut, deși inima îi era într-adevăr sinceră. REBREANU, R. I 244.
4. (Rar) Înfiorare, cutremurare (de groază). Boierii-n tremurare Dau slujbe-n gînd lui dumnezeu., COȘBUC, P. I 196.
tremuráre s. f.,
g.-d. art. tremurắrii
tremuráre s. f., g.-d. art. tremurării; tremurări Tremurare dex online | sinonim
Tremurare definitie
Intrare: tremurare
tremurare substantiv feminin