treapăd definitie

14 definiții pentru treapăd

TREÁPĂD s. n. 1. (Pop.) Trap (1) ♦ Alergătură multă încoace și încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [Var.: (reg.) treápăt s. n.] – Din trepăda (derivat regresiv).
TREÁPĂT s. n. v. treapăd.
TREÁPĂD s. n. 1. Trap (1). ♦ Alergătură multă încoace și încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În evul mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [Var.: (reg.) treápăt s. n.] – Din trepăda (derivat regresiv).
TREÁPĂT s. n. v. treapăd.
TREÁPĂD s. n. 1. (Și în forma treapăt) Trap. Cel ce mînă caii are un bici cu coada lungă... spre a ajunge caii de la par și a-i face să meargă în treap, treapăd, adecă la trap. PAMFILE, A. R. 205. Murgul nu voia... să o ieie la treapăt. SLAVICI, N. II 195. Se luă în fuga mare după fericiții tineri ce se depărtase în treapătul calului. ODOBESCU, S. I 146. ♦ (Referitor la persoane) Alergătură. În sfîrșit, după atîta treapăd și după atîtea dibuieli, găsi și peștera. STĂNOIU, C. I. 154. ♦ Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. [Omul] pieri, urmat de bufnitul și treapădul bocancilor grei. DUMITRIU, N. 248. S-auzi un scîrțîit de căruță hodorogită și treapăd de potcoave. ANGHEL-IOSIF, C. L. 179. 2. (Popular) Diaree, dizenterie. Sufăr... de pîntecărie sau treapăd. ȘEZ. IV 123. – Variantă: treápăt s. n.
TREÁPĂT s. n. v. treapăd.
treápăd (pop.) s. n.
treápăd s. n.
TREÁPĂD s. v. diaree, dizenterie, du-te-vino, trap, tropăială, tropăit, tropăitură, tropot.
TREÁPĂD n. 1) Mers al calului între pas și galop; trap. 2) Zgomot produs de cal când merge în acest fel. 3) Umblătură continuă încolo și încoace. ◊ La ~ la fugă; repede. 4) pop. Stare patologică manifestată prin eliminare frecventă de fecale cu consistență apoasă; diaree. /v. a trepăda
treapăd n. 1. trapăt: treapăd mic, mare; 2. mers forțat, alergătură: trei zile treapădul și un ceas praznicul CR.; 3. diaree (la vite și cai). [Tras din trepădà].
trap n., pl. urĭ (imit. înrudit cu germ. trab, trap. V. tropăĭ. Mersu caluluĭ (cîneluĭ ș. a.). Între pas și galop și în care se lovește de-odată cu picĭoru drept anterior și stîngu posterior saŭ cu stîngu din ainte și dreptu din apoĭ (225 de metri pe minut la calu de cavalerie). – Și treapăd.
treápăd n., pl. inuz. trepede (d. a trepăda). Trap: a merge în treapăd (și treápăt). Fig. Alergătură, zbucĭum: treĭ zile treapădu și un ceas praznicu (Cr.). Diareĭe, vintre. Vechĭ (Treapăt). O taxă care se plătea preuților călărașĭ aĭ mitropoliiĭ din Bucureștĭ din partea împricinaților (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 77).
treapăd s. v. DIAREE. DIZENTERIE. DU-TE-VINO. TRAP. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TROPĂITURĂ. TROPOT.

treapăd dex

Intrare: treapăd
treapăt
treapăd substantiv neutru