TRANSFIGURÁRE, transfigurări, s. f. Faptul de a (se) transfigura, modul cum arată ceea ce s-a transfigurat; transfigurație. – V. transfigura.

TRANSFIGURÁRE, transfigurări, s. f. Faptul de a (se) transfigura; modul cum arată ceea ce s-a transfigurat; transfigurație. – V. transfigura.

TRANSFIGURÁRE, transfigurări, s. f. Faptul de a transfigura; schimbare, refacere, transformare. Izvorul autenticii simțiri se găsește în oglindirea veridică a vieții, în transfigurarea ei artistică prin prisma personală a gîndirii și sensibilității autorului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 382, 3/1.

!transfiguráre (tran-sfi-/trans-fi-) s. f., g.-d. art. transfigurắrii; pl. transfigurắri

transfiguráre s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transfigurării; pl. transfigurări

TRANSFIGURÁRE s. transfigurație. (~ unui actor.)

TRANSFIGURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) transfigura și rezultatul ei; transfigurație. ♦ Procedeu specific procesului de creație cu ajutorul căruia elementele realității exterioare, filtrate de viziunea imaginației și puterea de expresie a artistului, se transformă într-o realitate nouă, opera de artă. [< transfigura].

TRANSFIGURÁRE s. f. acțiunea de a (se) transfigura; transfigurație. ◊ procedeu specific procesului de creație cu ajutorul căruia elementele realității exterioare, filtrate de imaginația și puterea de expresie a artisticului, se transformă într-o realitate nouă, opera de artă. (< transfigura)

*transfigurațiúne f. (lat. transfigurátio, -ónis). Acțiunea de a transfigura. Sărbătoarea Schimbăriĭ la față (6 Aŭgust). – Și -áție, dar ob. -áre.

TRANSFIGURARE s. transfigurație.