Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru tramp─â

TR├üMP─é, trampe, s. f. (Reg.) Schimb ├«n natur─â; troc. ÔÖŽ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ÔŚŐ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o ├«nt├ólnire etc. [Var.: tre├ímp─â s. f.] ÔÇô Din tc. trampa.
TREÁMPĂ s. f. v. trampă.
TR├üMP─é, trampe, s. f. (Reg.) Schimb ├«n natur─â; troc. ÔÖŽ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ÔŚŐ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o ├«nt├ólnire etc. [Var.: tre├ímp─â s. f.] ÔÇô Din tc. trampa.
TREÁMPĂ s. f. v. trampă.
TR├üMP─é, trampe, s. f. (Mold.) Schimb ├«n natur─â; troc. V├«ndur─âm vreo c├«t─âva marf─â cu bani pe╚Öin ╚Öi mai f─âcur─âm ╚Öi trampa cu alte m─ârfuri de p-acolo. GORJAN, H. II 29. (├Än forma treampa) Hai s─â facem treampa: d─â-mi carul ╚Öi na-╚Ťi boii. CREANG─é, P. 40. ÔÇô Variant─â: tre├ímp─â s. f.
TREÁMPĂ s. f. v. trampă.
trámpă (reg.) s. f., g.-d. art. trámpei; pl. trámpe
trámpă s. f., g.-d. art. trámpei; pl. trámpe
TRÁMPĂ s. v. schimb în natură, troc.
tr├ímp─â (-pe), s. f. ÔÇô Fel, soi. Fr. trempe.
tr├ímp─â (-pe), s. f. ÔÇô Schimb, troc. ÔÇô Var. treamp─â. Tc. trampa (╚śeineanu, II, 365; Ronzevalle 63), cf. ngr. ¤ä¤ü╬Č╬╝¤Ç╬▒, bg., sb. trampa. ÔÇô Der. tr─âmp─âlui, vb. (a schimba, a face troc), ├«nv.
tramp─â f. Mold. schimb (de lucruri): s─â facem tramp─â, d─â-mi carul ╚Öi na-╚Ťi boii CR. [Turc. trampa].
1) trámpă f., pl. e (turc. [ngr. bg. sîrb.] trampa, d. it. tramúta, mutare, tramutare, a muta). Fam. A face trampa, a face schimb cu ceva.
2) trámpă f., pl. inuz. e (fr. trempe, călitură). Barb. Teapă, caracter.
tramp─â s. v. TROC.
a face trampa (cuiva) expr. 1. a pune (pe cineva) ├«n leg─âtur─â cu altcineva; a prezenta pe cineva cuiva. 2. (cart.) a schimba ├«n timpul jocului, pe ascuns, c─âr╚Ťile de joc cu altele m─âsluite. 3. a mijloci / a intermedia o afacere.

Tramp─â dex online | sinonim

Tramp─â definitie

Intrare: tramp─â
tramp─â substantiv feminin
treamp─â