TOREÚTICĂ s. f. Arta de a sculpta, cizela și asambla lemnul, aurul și fildeșul în Antichitatea greacă; p. ext. artă a sculpturii în bronz. – Din fr. toreutique.

TOREÚTICĂ s. f. Arta de a sculpta, cizela și asambla lemnul, aurul și fildeșul în antichitatea greacă; p. ext. artă a sculpturii în bronz. – Din fr. toreutique.

!toreútică (-re-u-) s. f., g.-d. art. toreúticii

toreútică s. f. (sil. -reu-), g.-d. art. toreúticii

TOREÚTICĂ s.f. Meșteșugul cizelării lemnului, a aurului și a fildeșului sau a metalelor; (p. restr.) arta sculpturii în bronz. ♦ Totalitatea obiectelor de podoabă specifice unui popor. [Pron. -re-u-, gen. -cii. / < fr. toreutique].

TOREÚTICĂ f. 1) Arta de a sculpta într-un material dur (aur, fildeș, lemn etc.). 2) Tehnica de a confecționa sculpturi în bronz. /<fr. toreutique