TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty.

tologí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologésc, imperf. 3 sg. tologeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tologeáscă

TOLOGÍ vb. v. întinde, lungi, tolăni.

A TOLOGÍ ~ésc tranz. (terenuri) v. A TOLOCI. /Orig. nec.

A SE TOLOGÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre ființe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea. /Orig. nec.