Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru tivilichie

TIVILCHÍE s. f. v. tivilichie.
TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar confecționat din piele cu blana în interior, împodobit cu cusături, purtat de femeile de la țară. [Var.: tivilchíe s. f.] – Et. nec.
TIVILCHÍE s. f. v. tivilichie.
TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar confecționat din piele cu blana în interior, împodobit cu cusături, purtat de femeile de la țară. [Var.: tivilchíe s. f.] – Et. nec.
TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar cusut cu fir și cu mătase, purtat de femeile de la țară. – Variantă: televechíe (PĂSCULESCU, L. P. 294) s. f.
tivilichíe s. f., art. tivilichía, g.-d. art. tivilichíei; pl. tivilichíi, art. tivilichíile
tivilichíe s. f., art. tivilichía, g.-d. art. tivilichíei; pl. tivilichíi, art. tivilichíile
TIVILICHÍE s. v. corset.
TIVILICHÍE ~i f. rar Pieptar din piele, împodobit cu cusături, de obicei îmblănit, purtat de femei la țară. [G.-D. tivilichiei] /cf. turc. tevekkeli
tivilichie f. pieptar lung al țărancelor: să’mbrace și tivilichie, să placă altora și mie PANN. [Compus probabil din tiv și ilic].
tivilichíe f. (cp. cu adj. tivilichiŭ). Munt. Olt. Scurteĭcă blănită (C. L. 1912, 319). – Și tivilichíŭ (n., pl. ie), ilic de șamalagea tivit pe marginĭ cu o bandă de catifea saŭ mătase (după explicațiunea uneĭ cocoane bătrîne din Buzăŭ). – Și tilivechíŭ: 3 tilivechie de șalamagea cu sîngeap (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 257). Și tevelechíe (Mold.?).
tivilichie s. v. CORSET.

tivilichie definitie

tivilichie dex

Intrare: tivilichie
tivilichie substantiv feminin
tivilchie