TIPĂRÍRE, tipăriri, s. f. Acțiunea de a tipări și rezultatul ei; imprimare; p. ext. editare, publicare; tipărit. – V. tipări.

TIPĂRÍRE, tipăriri, s. f. Acțiunea de a tipări și rezultatul ei; imprimare; p. ext. editare, publicare; tipărit. – V. tipări.

TIPĂRÍRE, tipăriri, s. f. Acțiunea de a tipări și rezultatul ei; operație prin care se obțin, din forme grafice, copii identice de texte sau de ilustrații; imprimare, editare, publicare. Se găsesc bucăți publicate sau scrise după apariția ediției îngrijită de Alecsandri, fapt de care, la o nouă tipărire a operelor complete, trebuia să se țină seama. ALECSANDRI, O. P. 5 (prefață).

tipăríre s. f., g.-d. art. tipărírii; pl. tipăríri

tipăríre s. f., g.-d. art. tipărírii; pl. tipăríri

TIPĂRÍRE s. 1. imprimare, publicare, tipar, tipărit. (Bun pentru ~.) 2. v. publicare. 3. v. apariție.

TIPĂRÍRE s. v. ediție, imprimat, tipăritură.

TIPĂRIRE s. 1. imprimare, publicare, tipar. (Bun pentru ~.) 2. editare, imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 3. apariție, publicare. (După ~ romanului.)

tipărire s. v. EDIȚIE. IMPRIMAT. TIPĂRITURĂ.