TERMODINÁMIC, -Ă, termodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări, procese în care pot interveni și fenomene termice; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice. 2. Adj. Care aparține termodinamicii (1), privitor la termodinamică, de termodinamică. – Din fr. thermodynamique.

TERMODINÁMICĂ s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice.

termodinámică s. f., g.-d. art. termodinámicii

termodinámică s. f., g.-d. art. termodinámicii

TERMODINÁMICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază legile generale cărora le sunt supuse fenomenele care implică transformarea căldurii în lucru mecanic și invers. [Gen. -cii. / < fr. thermodynamique, cf. gr. thermos – cald, dynamis – forță].

TERMODINÁMICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul legilor generale la care se supun procesele de transformare a căldurii în lucru mecanic și invers. [G.-D. termodinamicii] /<fr. thermodynamique