TAPIȚERÍE2, (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

TAPIȚERÍE1, tapițerii, s. f. Partea tapițată a unei mobile. [Var.: tapiseríe s. f.] – Tapița + suf. -ărie.

TAPISERÍE, tapiserii, s. f. 1. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase, cu fir. ♦ Țesătură din lână sau din mătase înfățișând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război și folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 2. Partea tapisată a unei mobile. [Var.: tapițeríe s. f.] – Din fr. tapisserie.

TAPIȚERÍE1, (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. – Tapițer + suf. -ie.

TAPIȚERÍE2 s. f. v. tapiserie.

TAPISERÍE, tapiserii, s. f. 1. Lucru de mînă cusut pe canava, cu lînă sau cu mătase; draperie sau orice obiect lucrat în acest fel. Ascunde-te acolo în astă-sară... după o tapiserie, unde vei voi. NEGRUZZI, S. III 424. Mari tapiserii de China. GOLESCU, Î. 153. 2. Partea tapisată a unei mobile. – Variantă: tapițeríe s. f.

TAPIȚERÍE2, tapițerii, s. f. Meseria tapițerului; atelierul unde lucrează acesta. El sta pe atunci în Podul Mogoșoaiei, deasupra unei tapițerii. VLAHUȚĂ, la CADE.

TAPIȚERÍE1 s. f. v. tapiserie.

!tapițeríe (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapițeríe (meserie, atelier) s. f., art. tapițería, g.-d. art. tapițeríei; (ateliere) pl. tapițeríi, art. tapițeríile

tapițeríe/tapiseríe (partea tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițería/tapisería, g.-d. art.tapițeríei/tapiseríei; pl. tapițeríi/tapiseríi, art. tapițeríile/tapiseríile

TAPIȚERÍE s.f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. 3. V. tapiserie. [Gen. -iei. / cf. it. tappezzeria].

TAPISERÍE/TAPIȚERIE s. f. 1. țesătură decorativă din lână sau mătase, lucrată manual sau la război, pentru împodobirea pereților sau a mobilei. ◊ lucru de mână cusut pe o canapea cu lână, cu mătase etc. 2. parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). (< fr. tapisserie)

TAPIȚERÍE1 s. f. 1. meseria tapițerului. 2. atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. (< it. tappezzeria)

TAPIȚERÍE2 elem. tapiserie.

TAPISERÍE tapiseríi f. 1) Lucru de mână cusut pe canava după conturul unui desen (cu fire de lână sau de mătase). 2) Țesătură ornamentală folosită la acoperirea pereților sau a mobilei. 3) Îmbrăcăminte a unei mobile, realizată din astfel de țesătură. 4) Parte a unui obiect de mobilier acoperită cu asemenea țesătură. [G.-D. tapiseriei] /<fr. tapisserie

TAPIȚERÍE ~i f. 1) la sing. Meseria de tapițer. 2) Atelier în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. [G.-D. tapițeriei] /tapițer + suf. ~ie

*tapiseríe și -țeríe f. (primu d. fr. tapisserie, al doilea infl. de tapițer; it. tappezzeria). Stofe cu care se tapetează o cameră, o mobilă ș. a. Meseria de tapițer.

móbilă-tapițeríe s. f. Unitate unde se lucrează mobilă și tapițerie ◊ „Cooperativa meșteșugărească inaugurează în aceste zile la București, pe Bd. Baba Novac, un nou complex. La parter, centre de reparat obiecte optice, o unitate «Tricotextil», unități de marochinărie, mobilă-tapițerie, încălțăminte și reparații.” R.l. 10 I 75 p. 5 (din mobilă + tapițerie)