TÁNTI s. f. Mătușă. ♦ (Fam.) Termen de adresare, în mediul urban, față de o femeie mai în vârstă. – Din fr. tante.

TÁNTI s. f. invar. Mătușă. ♦ (Fam.) Termen de adresare, în mediul urban, față de o femeie mai în vârstă. – Din fr. tante.

TÁNTI s. f. invar. (Indicînd un grad de rudenie sau folosit mai ales pe lîngă un nume propriu ca termen de adresare unei femei în vîrstă) Mătușă. Tanti Eleonora lăsa acele și lîna să-i cadă în poală. DUMITRIU, B. F. 43. O dată cu noi așteaptă și tanti Matilda și unchiul Petrică. SAHIA, N. 48.

tánti (fam.) s. f., g.-d. art. lui tánti

tánti s. f. invar., g.-d. art. (al) lui tánti

TÁNTI s. invar. v. mătușă.

TÁNTI s. f. inv. 1. soră a tatălui sau a mamei; mătușă. 2. soția unchiului. (< germ. Tante, fr. tante)

tánti s. f. – 1. Mătușă. – 2. (Arg.) Munte-de-pietate. – 3. (Arg.) Codoașă. Fr. tante, prin intermediul germ. Tante.

TÁNTI f. 1) (și cuvânt de adresare) Soră (sau vară) a unuia dintre părinți, considerată în raport cu copiii acestora; mătușă. 2) (și cuvânt de adresare respectuoasă) Femeie mai în vârstă. [G.-D. lui tanti] /<fr. tante, germ. Tante

*tánti f. fără pl., gen. al luĭ tanti (după germ. tante, fr. tante). Fam. Mătușă, țață.

tántoĭ pe tántoĭ și tánti pe tánti loc. adv. (d. it. tanto, atît). Vulg. Tocmaĭ, tocmaĭ pe tocmaĭ.

TANTI s. invar. mătușă, (pop. și fam.) tușă, (pop.) țață, (reg.) babă, tătăișă, (Olt.) muică, (Ban.) teică, (prin Ban. și Transilv.) tetă, (Ban.) uină, (înv.) lele. (~ Stana, sora mamei.)

a cânta în corul lui tanti Milica expr. (intl., înv.) a fi informatorul miliției.

Tanti Mili expr. Miliția (în regimul comunist).