TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverși timpi ai măsurii, în procesul de execuție, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact1. Cf. germ. taktieren.

tactá vb., ind. prez. 1 sg. tactéz, 3 sg. și pl. tacteáză