Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru tac

TAC2, tacuri, s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu2. – Din ngr. tákos.
TAC2, tacuri, s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii izbesc bilele la biliard; achiu2. – Din ngr. tákos.
TAC2, tacuri, s. n. Baston de lemn cu care jucătorii izbesc bilele la biliard.
tac2 s. n., pl. tácuri
tac s. n., pl. tácuri
TAC s. (Mold.) achiu. (~ de biliard.)
tac (-curi), s. n. – Baston de biliard. Ngr. τάϰος (Candrea), probabil din it. tacca sau creație expresivă, ca sp. taco.
TAC2 ~uri n. (la biliard) Baston special de lemn, subțiat treptat spre un capăt, cu care sunt lovite bilele. /<ngr. tákos
tac n. baston de lovit bilele în jocul de biliard. [Vorbă de aceeaș origină cu cea precedență].
1) tac n., pl. urĭ (sîrb. tak, a. î. Cp. cu toc 2). Baston cu care izbeștĭ bilele la biliard. – Mold. achiŭ.
TAC s. (Mold.) achiu. (~ de biliard.)

Tac dex online | sinonim

Tac definitie

Intrare: tac (obiect)
tac 1 s.n. substantiv neutru