T, t, s. m. 1. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală surdă). [Pr.: te, tî. – Pl. și (1, n.) t-uri]

T s. m. invar. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală surdă (2)). [Pr.: te]

T s. m. invar. A douăzeci și doua literă a alfabetului, numită «te», și sunetul pe care îl reprezintă; este o consoană ocluzivă, dentală, surdă.

T s. m. invar. A douăzeci și doua[1] literă a alfabetului, numită „te”, și sunetul corespunzător.[1]

t1 (literă) [cit. te / tî] s. m. / s. n., pl. t / t-uri

t2 (sunet) [cit. tî] s. m., pl. t

T, t s. m. invar. [cit. te]

T m. a douăzecea literă a alfabetului; cu sedila, capătă un sunet ușor sibilant, analog lui ts: țăran, țărână.

t m. A doŭă-zecĭ și una literă a alfabetuluĭ latin. Reprezentă un sunet dental mut, după cum d reprezentă tot acel sunet, dar sonor. V. și ț.

T dispozitiv indicator sau panou (v.) care arată direcția și sensul vântului, marcând locul de unde începe decolarea sau aterizarea, noaptea fiind iluminat.

t, abrev. pentru: tenor (1-3), în partiturile* corale; tutti*, tempo (2) (v. a(l) tempo, tempo prima); talon*; tre (v. tre corde); tasto (v. tasto solo); tonică*.

t (METR.), simbol pentru tonă.

T s. m. invar. 1. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală surdă). 2. (METR.) Simbol pentru tesla. 3. Limfocit T (celulă T), celulă a sistemului imunitar, din categoria leucocitelor (globulelor albe) a cărei maturare are loc în timus. Sunt răspunzătoare de imunitatea mediată celular. Există mai multe subtipuri, cu rol diferit în răspunsul imun: limfocite T helper (care recunosc antigenele străine și eliberează substanțe cu rol în coordonarea activității diferitelor categorii de leucocite, substanțe numite interleukine), limfocite T citotoxice (efectoare) și limfocite T supresoare.