Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru târnosire

TÂRNOSÍRE, târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.
TÂRNOSÍRE, târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.
TÎRNOSÍRE, tîrnosiri, s. f. Acțiunea de a tîrnosi; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici.
târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. târnosíri
târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. târnosíri
TÂRNOSÍRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (ă unei biserici.)
tîrnosíre f. Sfințire, inaugurare.
TÎRNOSIRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, tîrnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, tîrnosanie, tîrnositură. (~ a unei biserici.)

Târnosire dex online | sinonim

Târnosire definitie

Intrare: târnosire
târnosire substantiv feminin