TĂVĂLUGÍ, tăvălugesc, vb. IV. Tranz. A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa pământul cu tăvălugul. – Din tăvălug.

tăvălugí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălugésc, imperf. 3 sg. tăvălugeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăvălugeáscă

A TĂVĂLUGÍ ~ésc tranz. (terenuri, suprafețe) A lucra cu tăvălugul. /Din tăvălug