Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru târșâit

TÂRȘĂÍT, -Ă adj. v. târșâit2.
TÂRȘÂÍT2, -Ă, târșâiți, -te, adj. (Despre picioare sau încălțăminte) Care se târșâie, care se freacă de pământ în mers, producând un zgomot specific; (despre mers) care produce un zgomot specific prin frecarea de pământ a tălpii. [Var.: (reg.) târșăít, -ă, târșít, -ă adj.] – V. târșâi.
TÂRȘÍT, -Ă adj. v. târșâit2.
TÂRȘĂÍT, -Ă adj. v. târșâit2.
TÂRȘÂÍT2, -Ă, târșâiți, -te, adj. (Despre picioare sau încălțăminte) Care se târșâie, care se freacă de pământ în mers, producând un zgomot specific; (despre mers) care produce un zgomot specific prin frecarea de pământ a tălpii. [Var.: (reg.) târșăít, -ă, târșít, -ă adj.] – V. târșâi.
TÂRȘÍT, -Ă adj. v. târșâit2.
TÎRȘĂÍT, -Ă adj. v. tîrșîit2.
TÎRȘÍT1, -Ă adj. v. tîrșîit2.
TÎRȘÎÍT2, -Ă, tîrșîiți, -te, adj. (Despre picioare sau despre încălțăminte) Care (se) tîrșîie, frecîndu-se de pămînt în mers. (Atestat în forma tîrșit) Se întoarse către ceilalți, cu pași tîrșiți. MIHALE, O. 369. ◊ (Adverbial, atestat în forma tîrșăit) Apăru din colțul colinei, mergînd tîrșăit și cocoșat, un moșneag gros. PREDA, Î. 36. – Variante: tîrșăít, -ă, tîrșit, -ă adj.
TÂRȘÍT2, -Ă adj. v. târșâit2.
TÂRȘÍT adj. v. crăcănat, defrișat, despădurit, despuiat, dezbrăcat, dezgolit, gol, neîmbrăcat, nud, teșit, turtit.
tîrșit adj. v. CRĂCĂNAT. DEFRIȘAT. DESPĂDURIT. DESPUIAT. DEZBRĂCAT. DEZGOLIT. GOL. NEÎMBRĂCAT. NUD. TEȘIT. TURTIT.

târșâit definitie

târșâit dex

Intrare: târșâit (adj.)
târșiit 1 adj. participiu
târșâit 1 adj. adjectiv
târșit 1 adj. adjectiv
târșăit adjectiv