TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără. – Lat. *tenerus (= tener).

TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără. – Lat. *tenerus (= tener).

TÎ́NĂR², -Ă, tineri, -e, s. m. și f. (În opoziție cu bătrîn) Persoană între copilărie și maturitate; persoană care nu e înaintată în vîrstă, care nu e matură. V. adolescent. În prag, venind dinspre terasă, apăru un tînăr ca de treizeci de ani. CAMIL PETRESCU, N. 131. Tînărul se zăpăci de tot, ascultînd destăinuirile atît de intime. REBREANU, R. I 30. Închis într-o chilie... zăcea frumosul tînăr de optsprezece ani. CARAGIALE, S. N. 163. Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179.

tấnăr adj. m., s. m., pl. tíneri; adj. f., s. f. tấnără, pl. tínere

tânăr adj. m., s. m., pl. tíneri; f. sg. tânără, g.-d. art. tínerei, pl. tínere

TÂNĂR adj., s. 1. adj. v. nevârstnic. 2. adj. crud, fraged. (Plantă ~.) 3. s. adolescent. (Un ~ fercheș.) 4. s. (fam.) june, (înv.) cocon. (Pe vremea când eram ~.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.)

TÂNĂR s. v. ginere, mire.

tânăr a. puțin înaintat în vârstă: băiat tânăr. [Lat. TENERUM, fraged, plăpând], ║ m. cel ce nu e înaintat în vârstă.

tînăr s. v. GINERE. MIRE.

TÎNĂR adj., s. 1. adj. mic, nevîrstnic. (Mold., Bucov., Transilv. și Maram.) brudiu, brudnic. (E încă ~, nu cunoaște viața.) 2. adj. crud, fraged. (Plantă ~.) 3. s. adolescent. (Un ~ fercheș.) 4. s. (fam.) june, (înv.) cocon. (Pe vremea cînd eram ~.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.)