7 definiții pentru sâsâit
SÂSÂIT1 s. n. Sâsâire. ♦ Sunet caracteristic, asemănător cu un „s” prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca șarpele, gâscă; sâsâitură;
p. gener. orice sunet asemănător. –
V. sâsâi. SÂSÂÍT1 s. n. Sâsâire. ♦ Sunetul caracteristic, asemănător cu un „s” prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca șarpele, gâsca; sâsâitură;
p. gener. orice sunet asemănător. –
V. sâsâi. SÎSÎÍT1 s. n. Faptul de
a sîsîi; sunetul caracteristic de «s» prelungit, pe care îl scoate gîsca, șarpele și alte animale;
p. ext. orice sunet asemănător. Din sîsîitul vorbelor lui, Glonț nu auzea decît frînturi îndepărtate. MIHALE, O. 53.
SÂSÂÍT s. sâsâială, sâsâitură. (Se aude un ~.) SÎSÎIT s. sîsîială, sîsîitură. (Se aude un ~.) Sâsâit dex online | sinonim
Sâsâit definitie
Intrare: sâsâit (s.n.)
sâsâit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular