Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru sâsâit

SÂSÂIT1 s. n. Sâsâire. ♦ Sunet caracteristic, asemănător cu un „s” prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca șarpele, gâscă; sâsâitură; p. gener. orice sunet asemănător. – V. sâsâi.
SÂSÂÍT1 s. n. Sâsâire. ♦ Sunetul caracteristic, asemănător cu un „s” prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca șarpele, gâsca; sâsâitură; p. gener. orice sunet asemănător. – V. sâsâi.
SÎSÎÍT1 s. n. Faptul de a sîsîi; sunetul caracteristic de «s» prelungit, pe care îl scoate gîsca, șarpele și alte animale; p. ext. orice sunet asemănător. Din sîsîitul vorbelor lui, Glonț nu auzea decît frînturi îndepărtate. MIHALE, O. 53.
sâsâít s. n.
sâsâít s. n.
SÂSÂÍT s. sâsâială, sâsâitură. (Se aude un ~.)
SÎSÎIT s. sîsîială, sîsîitură. (Se aude un ~.)

Sâsâit dex online | sinonim

Sâsâit definitie

Intrare: sâsâit (s.n.)
sâsâit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular