supă definitie

15 definiții pentru supă

SÚPĂ, (2) supe, s. f. 1. Fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc. 2. Fel, porție de supă (1). – Din fr. soupe.
SÚPĂ, supe, s. f. Fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc. – Din fr. soupe.
SÚPĂ, supe, s. f. Fiertură de carne sau de legume (sau de carne cu legume), uneori cu adaos de făinoase. V. ciorbă, zeamă. Ni s-a servit întîi supa. SAHIA, N. 56. Supa cu fidea... de origine spaniolă. NEGRUZZI, S.I 264. – Variantă: (regional) zúpă (RETEGANUL, P. I 63) s. f.
ZÚPĂ s. f. v. supă.
súpă s. f., g.-d. art. súpei; (feluri, porții) pl. súpe
súpă s. f., g.-d. art. súpei; (feluri, porții) pl. súpe
SÚPĂ s. (pop.) zeamă, (reg.) sorbitură. (~ de pasăre.)
SÚPĂ s.f. Zeamă de legume sau de carne de vită ori de pasăre fiartă cu legume. [< fr. soupe].
SÚPĂ s. f. 1. fiertură de legume sau de carne. 2. (fam.; la pictorii romantici) vernis galben aplicat peste o pictură pentru a-i da acea patină aurie evocatoare a timpului trecut. (< fr. soupe)
súpă (-pe), s. f. – Fiertură de carne. – Mr. supa. Fr. soupe, it. suppa, cf. ngr. σοῦπα. – Der. supa, vb. (a cina foarte tîrziu), din fr. souper; supeu, s. n., din fr. souper; supieră, s. f., din fr. soupière.
SÚPĂ ~e f. Fel de mâncare lichidă, pregătită prin fierberea cărnii sau/și a legumelor (uneori cu adaos de paste făinoase). [G.-D. supei] /<fr. soupe
supă f. bulion pregătit cu legume sau alte ingrediente (= fr. soupe).
*súpă f., pl. e (fr. soupe, d. souper. V. supeŭ). Fertură de carne turnată în farfurie fără carne, dar cu orez, grisă, tăĭțeĭ ș. a. (Carnea rămasă constituĭe rasolu. Cĭorba saŭ borșu e supă acră). – În Trans. Bucov. zupă (d. germ. suppe, care vine d. fr. soupe).
SU s. (pop.) zeamă, (reg.) sorbitură. (~ de pasăre.)
găina bătrână face supa / ciorba / zeama / bună prov. (er.) femeia matură experimentată reprezintă pentru bărbați partenerul de sex ideal.

supă dex

Intrare: supă
supă substantiv feminin
zupă substantiv feminin