SULTÁNĂ, sultane, s. f. Soție sau fiică de sultan. – De la sultan. Cf. fr. sultane.

SULTÁNĂ, sultane, s. f. Soție sau fiică de sultan. – Sultan + suf. -ă. Cf. fr. sultane.

SULTÁNĂ, sultane, s. f. Titlu dat soției și fiicelor sultanului. O sultană jună se uita pe mare De la o fereastră din al ei serai. BOLINTINEANU, O. 101.

sultánă s. f., g.-d. art. sultánei; pl. sultáne

sultánă s. f., g.-d. art. sultánei; pl. sultáne

sultánă f., pl. e (d. sultan). Nevastă de sultan (Mama sultanuluĭ se numea la Turcĭ validé sultán).