Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru suflător

SUFLĂTÓR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător.
SUFLĂTÓR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător.
SUFLĂTÓR1, suflători, s. m. 1. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. Ce-mi trebuie? Opt viori, două violoncele, o violă, un contrabas. Se găsește. Alămuri și suflători, iau de la batalion, de la fanfară. SEBASTIAN, T. 303. 2. Persoană care cîntă la un instrument de suflat.
suflătór1 (persoană) (su-flă-) s. m., pl. suflătóri
suflătór (persoană) s. m. (sil. -flă-), (persoane, instrumente) pl. suflătóri
SUFLĂTÓR s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.)
SUFLĂTÓR2 ~i m. Persoană care cântă la un instrument muzical de suflat. /a sufla + suf. ~tor
*suflór m. (fr. souffleur). Acela care „suflă” actorilor vorbele pe scenă. – Obișnuit se zice sufleor (eo dift.) Curat rom. ar fi suflător. Dar și maĭ rom. ar fi șoptitor, că așa se zice pe rom.: a șopti cuĭva, nu a sufla, care e un barb. fr.
SUFLĂTOR s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.)
suflători, expresie eliptică desemnând grupul instrumentelor de suflat (alămuri* și lemne*) din orchestra simfonică.

Suflător dex online | sinonim

Suflător definitie

Intrare: suflător (persoană, instrument; -i)
suflător persoană, instrument; -i substantiv masculin
  • silabisire: -flă-