Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru sublimare

SUBLIMÁRE, sublimări, s. f. Faptul de a sublima.V. sublima.
SUBLIMÁRE, sublimări, s. f. Faptul de a sublima.V. sublima.
SUBLIMÁRE, sublimări, s. f. Acțiunea de a sublima și rezultatul ei.
sublimáre (su-bli-) s. f., g.-d. art. sublimắrii; pl. sublimắri
sublimáre s. f. (sil. bli-), g.-d. art. sublimării; pl. sublimări
SUBLIMÁRE s. 1. (CHIM.) (înv.) sublimație. (~ unei substanțe.) 2. (în psihanaliză) (rar) sublimație. (~ unor instincte.)
SUBLIMÁRE s.f. Acțiunea de a sublima și rezultatul ei. ♦ Deplasare a energiei izvorâte din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. [< sublima].
*sublimațiúne f. (lat. sublimátio -ónis). Acțiunea de a sublima: sublimațiunea mercuruluĭ. – Și -áție și -áre.
SUBLIMARE s. 1. (CHIM.) (înv.) sublimație. (~ unei substanțe.) 2. (în psihanaliză) (rar) sublimație. (~ unor instincte.)

Sublimare dex online | sinonim

Sublimare definitie

Intrare: sublimare
sublimare substantiv feminin
  • silabisire: bli-