Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru sturluibat

STRULUIBÁT, -Ă, adj. v. sturluibat.
STURLUIBÁT, -Ă, sturluibați, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: struluibát, -ă adj.] – V. sturluiba.
STRULUIBÁT, -Ă, adj. v. sturluibat.
STURLUIBÁT, -Ă, sturluibați, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: struluibát, -ă adj.] – V. sturluiba.
STRULUIBÁT, -Ă adj. v. sturluibat.
STURLUIBÁT, -Ă, sturluibați, -te, adj. Sturlubatic. (Substantivat) El îi un sturluibat... o vîrtelniță care face sfîrrr... și alt nimic. ALECSANDRI, T. 1237. – Variantă: struluibát, -ă (NEGRUZZI, S. I 234) adj.
STURLUIBÁT adj. v. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic.
struluibát (-tă), adj. – Nebun, țicnit, trăznit. – Var. strulu(i)bat(ic), sturlu(i)bat(ic). Origine incertă, probabil expresivă, cf. (de)străbălat, care este o simplă var. Der. din sl. strĕla „săgeată”, rus. strĕlĭba „lovitură” (Cihac, II, 377) nu pare probabilă. – Der. din lat. *astrolabĭātus (Tiktin; REW 745) este fantezistă. Legătura cu tulburat (Scriban) nu este convingătoare.
sturluibat a. și m. Mold. spulberat: lumea e plina de sturluibați AL. [Origină necunoscută].
sturlubát, -átic și (Cov.) tulburátic, -ă adj. (d. tulburat). Est. Nebunatic, zvăpăĭat spulberat: copiiĭ sturlubaticĭ. – Și sturluĭbát (Munt.), sturluĭbatic și struluĭbátic.
sturluibat adj. v. DRĂCOS. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINȚAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNȚUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.

sturluibat definitie

sturluibat dex

Intrare: sturluibat
struluibat
sturluibat