STRUCTURALÍST, -Ă, structuraliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține structuralismului, privitor la structuralism. 2. S. m. și f. Adept al structuralismului. – Din fr. structuraliste.

STRUCTURALÍST, -Ă, structuraliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține structuralismului, privitor la structuralism. 2. S. m. și f. Adept al structuralismului. – Din fr. structuraliste.

STRUCTURALÍST, -Ă, structuraliști, -ste, adj. Care aparține structuralismului; referitor la structuralism sau la adepții lui. Concepție structuralistă. ♦ (Substantivat) Adept al structuralismului. Idealiștii și structuraliștii, în afara unor lucrări cu caracter mai mult filozofic, nu au putut realiza cercetări valoroase asupra unor probleme concrete de lingvistică. MACREA, F. 12.

structuralíst adj. m., s. m., pl. structuralíști; adj. f., s. f. structuralístă, pl. structuralíste

structuralíst adj. m., s. m., pl. structuralíști; f. sg. structuralístă, pl. structuralíste

STRUCTURALÍST adj. v. structural.

STRUCTURALÍST, -Ă adj. Referitor la structuralism, propriu structuralismului. // s.m. și f. Adept al structuralismului. [< fr. structuraliste].

STRUCTURALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al structuralismului. (< fr. structuraliste)

STRUCTURALÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de structuralism; propriu structuralismului. Metodă ~stă. /<fr. structuraliste

STRUCTURALÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al structuralismului. /<fr. structuraliste

STRUCTURALIST adj. structural. (Lingvistică ~.)

STRUCTURALÍST, -Ă adj. (< fr. structuraliste): în sintagmele curent structuralist, fonetică structuralistă, gramatică structuralistă, lingvistică structuralistă și morfologie structuralistă (v.).

STRUCTURALÍST s. m. (< adj. structuralist, -ă fr. structuraliste): adept al curentului structuralist în lingvistică (v. structuralísm).