STIGMATIZÁRE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza; înfierare. – V. stigmatiza.

STIGMATIZÁRE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza; înfierare. – V. stigmatiza.

STIGMATIZÁRE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza; înfierare. De numele lui se leagă cele mai îndrăznețe tablouri pictate în vederea stigmatizării unor crime monstruoase, cum a fost represiunea răscoalei țărănești din 1907. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 392, 1/1.

stigmatizáre s. f., g.-d. art. stigmatizắrii; pl. stigmatizắri

stigmatizáre s. f., g.-d. art. stigmatizării; pl. stigmatizări

STIGMATIZÁRE s. 1. înfierare, (rar) înfierat, (înv.) pecetluire. (~ unui sclav.) 2. v. dezaprobare.

STIGMATIZÁRE s.f. Acțiunea de a stigmatiza și rezultatul ei; înfierare. [< stigmatiza].

STIGMATIZARE s. 1. înfierare, (rar) înfierat, (înv.) pecetluire. (~ unui sclav.) 2. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (pop.) osîndire, (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ faptei necugetate a cuiva.)