STEREOTÍP, -Ă, (I) stereotipuri, s. n., (II) stereotipi, -e, adj. I. S. n. 1. Placă plană sau semicilindrică, turnată din metal, mulată în cauciuc sau în alt material plastic, reprezentând reproducerea unui text sau a unui clișeu și folosită ca formă de tipar la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj. 2. (În sintagma) Stereotip dinamic = sistem de reflexe condiționate care se formează prin repetarea acțiunii acelorași stimuli condiționali într-o succesiune determinată. II. Adj. 1. Tipărit după un stereotip (I 1). 2. Fig. Care se repetă în aceleași condiții, care este mereu la fel, neschimbat, obișnuit, banal; stereotipic; banalizat prin repetare. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréotype.

STEREOTÍP, -Ă, (I) stereotipuri, s. n., (II) stereotipi, -e, adj. I. S. n. 1. Placă plană sau semicilindrică, turnată din metal, mulată în cauciuc sau în alt material plastic, reprezentând reproducerea unui text sau a unui clișeu și întrebuințată ca formă de tipar la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj. 2. (În sintagma) Stereotip dinamic = sistem de reflexe condiționate care se formează datorită repetării în aceeași succesiune a condițiilor din mediul înconjurător. II. Adj. 1. Tipărit după un stereotip (I 1). 2. Fig. Care se repetă în aceleași condiții, care este mereu la fel, neschimbat, obișnuit, banal; stereotipic; banalizat prin repetare. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréotype.

STEREOTÍP², -Ă, stereotipi, -e, adj. 1. Tipărit după un stereotip¹. Ediție stereotipă. 2. Fig. (Uneori peiorativ) Care se repetă, care e mereu același, neschimbat, obișnuit, banal. Un inginer e delegat să ne explice diferitele mecanisme ale producției. Operațiile parțiale sînt descompuse la rîndul lor în zeci de mișcări stereotipe. RALEA, O. 107. Interesant va fi a vedea ce devine uneori epitetul stereotip la Eminescu. VIANU, S. 33. Au învățat pe de-a rostul cîteva fraze, odinioară cu înțeles mare... dar care acuma au ajuns stereotipe. GHEREA, ST. CR. I 337.

stereotíp¹ (-re-o-) adj. m., pl. stereotípi; f. stereotípă, pl. stereotípe

stereotíp² (-re-o-) s. n., pl. stereotípuri

stereotíp adj. m. (sil. -re-o-), pl. stereotípi; f. sg. stereotípă, pl. stereotípe

STEREOTÍP adj. 1. fix, neschimbat, stereotip. (O formulă ~.) 2. banal, comun, standard, șablonard. (Exprimare ~.) 3. banalizat, stereotipic, (fig.) răsuflat, tocit. (Imagini ~.)

STEREOTÍP adj. 1. (Poligr.; op. eterotip) Tipărit după stereotip. 2. (Fig.; peior.) Care este reprodus în aceeași formă; foarte comun, mereu același; obișnuit, banal. // s.m. (Fiziol.) Stereotip dinamic = complex de mișcări sistematizate în urma unor repetări în condiții identice, a căror succesiune se realizează automat. [< fr. stéréotype].

STEREOTÍP, -Ă I. adj. 1. tipărit după un stereotip (III). 2. (fig.; peior.) reprodus în aceeași formă; comun, mereu același, neschimbat; obișnuit, banal. II. s. m. (fiziol.) ~ dinamic = complex stabil de reacții reflex-condiționate, în urma unei succesiuni constante a stimulilor. III. s. n. planșă, tipar solid, copia unui zaț sau a unui clișeu care servește la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj; stereo² (II). (< fr. stéréotype)

STEREOTÍP² ~ă (~i, ~e) 1) Care a apărut în formă neschimbată; tipărit după un model făcut anterior. 2) v. STEREOTIPIC. /<fr. stéréotype

stereotip a. 1. tipărit cu planșe ale căror caractere, nu sunt mobile și cari se conservă pentru tiparuri noui: edițiune stereotipă; 2. fig. neschimbat.

*stereotíp, -ă adj. (vgr. stereós, sólid, și týpos, tip [tipar]). Tipărit cu paginĭ ale căror litere rămîn cum aŭ fost culese și în dreptate și care se păstrează așa p. edițiunile viitoare: edițiune stereotipă. Fig. Neschimbat: zîmbet stereotip. – Și -ípic.

STEREOTIP adj. 1. fix, neschimbat, stereotipic. (O formulă ~.) 2. banal, comun, standard, șablonard. (Exprimare ~.) 3. banalizat, stereotipic, (fig.) răsuflat, tocit. (Imagini ~.)