STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa. Mi s-a părut indicat a compara textul cu prima redacțiune și cu manuscrisul și a stabili în note deosebirile de text. La ALECSANDRI, O. P. 6. 2. Tranz. A hotărî, a decide, a preciza. Vocabularul capătă cea mai mare însemnătate cînd este pus la dispoziția gramaticii, care stabilește regulile de combinare a cuvintelor în propoziții și astfel dă limbii armonie și înțeles. S. C. L. 1952, I 130. 3. Tranz. A arăta, a dovedi; a descoperi. Pagina 27 din dosarul Reșița a fost înlocuită... Cine a putut s-o înlocuiască? – Asta trebuie să stabiliți. BARANGA, I. 204. Pe loc a căutat să stabilească două adevăruri. SADOVEANU, E. 126. 4. Tranz. A înfăptui, a realiza, a obține; a institui. A fost de ajuns ca firele amorse să atingă celălalt capăt al cablului ca, fulgerător, curentul stabilit să producă explozia. BART, S. M. 75. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a se pune în contact, a comunica cu cineva, a veni în legătură. 5. Refl. A deveni stabil într-un loc, a se statornici. M-am stabilit la țară. ♦ Tranz. A instala, a așeza ceva într-un anumit loc. A-și stabili reședința.

stabilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 să stabileáscă

stabilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 sg. și pl. stabileáscă

STABILÍ vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele câmpii mănoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 4. v. calcula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. fundamenta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. institui. 12. v. consfinți. 13. a face, a institui. (A ~ lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a obține, a realiza. (A ~ un record atletic.) 24. v. confirma.

STABILÍ vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înființa, întemeia, organiza.

STABILÍ vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) așeza într-un loc. [< it., lat. stabilire].

STABILÍ vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) așeza într-un loc. (< lat., it. stabilire)

A STABILÍ ~ésc tranz. 1) A pune să stea nemișcat; a face să stea stabil (într-un loc sau într-o poziție). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o înțelegere prealabilă, prin deliberare; a hotărî; a determina. ~ un termen. ~ prețul. 3) A face să intre în acțiune. ~ legătura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adevărat; a constata. 5) A scoate la iveală, demonstrând caracterul real. ~ adevărul. 6) A face să se stabilească; a statornici. /<lat. stabilire

A SE STABILÍ mă ~ésc intranz. A se aranja cu traiul (într-un loc); a se statornici; a se așeza. /<lat. stabilire

stabilì v. 1. a fixa într’un loc, a instala: a stabili un ospiciu; 2. a dovedi: lucrul a fost stabilit; 3. a se așeza undeva: s’a stabilit la Paris.

stabilésc v. tr. (lat. stabilire. V. pre- și re-stabilesc). Fac stabil, așez, fixez: a-țĭ stabili rezidența la Bucureștĭ, a stabili cartieru general. Institui: a stabili un tribunal. Prind, fixez, dovedesc: a stabili vinovăția cuĭva, un principiŭ științific. V. refl. M’am stabilit la țără.

stabili vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINȚA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA.

STABILI vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 2. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa. (A ~ uzina în apropiere de...) 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 4. a calcula, a determina, a fixa, a măsura. (A ~ valoarea unor parametri.) 5. a determina, a fixa, a preciza, a statornici. (Cum ați ~ concentrația vinului?) 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.) 7. a fixa, a preciza, a pune. (A ~ un diagnostic.) 8. a fundamenta. (A ~ coordonatele unei noi teorii.) 9. a descoperi. (El e cel care a ~ etimologia cuvîntului...) 10. a constata. (Ce a ~ ancheta?) 11. a institui, a introduce. (A ~ o anumită practică.) 12. a consacra, a consfinți, a fixa, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 13. a face, a institui. (~ legi.) 14. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială pentru...) 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 18. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a se cumpăni. (Ei, ai ~ ce să cumperi?; în sfirșit, s-a ~.) 19. a aranja, a orîndui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 20. a decide, a determina, a hotărî, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 21. a menționa, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...) 22. a obține, a realiza. (A ~ un record atletic.) 23. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse mai înainte.)

rămâne cum am stabilit expr. (iron., eufem.) folosită cu eleganță în locul unei înjurături sau obscenități proferate la adresa unui interlocutor.