STÂNJENÍ, stânjenesc,
vb. IV.
1. Tranz. și
refl. recipr. A (se) stingheri, a (se) deranja, a (se) jena, a (se) împiedica de la o îndeletnicire.
2. Refl. (
Reg.) A se sfii, a se rușina; a ezita. [
Var.: (
pop.)
stânjiní vb. IV] – Din
sl. sŭtenženŭ (sŭtengnonti).
STÂNJENÍ, stânjenesc,
vb. IV.
1. Tranz. și
refl. recipr. A (se) stingheri, a (se) deranja, a (se) jena, a (se) împiedica de la o îndeletnicire.
2. Refl. (
Reg.) A se sfii, a se rușina; a ezita. [
Var.: (
pop.)
stânjiní vb. IV] – Din
sl. sŭtenženŭ (sŭtengnonti).
STÎNJENÍ, stînjenesc,
vb. IV.
1. Tranz. (Și în forma stînjini) A împiedica, a opri pe cineva de la un lucru, de la o acțiune; a stingheri; a deranja, a jena. O stînjenea parcă neatenția mea în îmbrăcăminte. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. Se văd mereu stînjiniți în dezvoltarea lor firească. ODOBESCU, S. III 514. Pe cît am aflat, acea teamă nu v-au stînjenit a trimete... jalbe la Țarigrad. ALECSANDRI, T. 1339. (
Refl. reciproc) Am plecat la pescuit, fiecare în altă direcție, ca să nu ne stînjenim unii pe alții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 7. ◊ (Complementul indică lucrul, acțiunea stingherită) Iarmarocul de la Frumoasa fu stînjenit de vremea rea. CĂLINESCU, I. C. 270. Sosirea preotului nu stînjeni de loc fierberea țăranilor. REBREANU, R. II 218. Piedicile ce stînjeneau comerțul și producerea s-au înlăturat. La TDRG.
2. Refl. (
Mold.; despre oameni) A arăta sfiiciune, a ezita. Rusanda a strîns genele și s-a stînjenit. Îi era silă că lațul ei prinde, dar nici nu putea să se lese. POPA, V. 310. Șiroaie de lacrimi curgeau din frumoșii ei ochi. Un tînăr om de-ar fi văzut-o atunci, negreșit că nu s-ar fi stînjenit cît de puțin a înjunghia pe nelegiuitul ce o adusese în starea aceasta. NEGRUZZI, S. I 52. – Variantă:
stînjiní vb. IV.
stînjení (-nésc, -ít), vb. – A incomoda, a stingheri, a deranja, a jena, a împiedica. –
Var. stînjîni, stîngăni, stingheri, și
der. Sl. sŭtęgnąti, participiul sŭtęženŭ „a comprima, a oprima” (Tiktin; Byhan 335; Candrea); sau mai curînd din
sl. sŭtęžiti „a fi stingherit”, care aparține aceleiași familii de la
vb. tęgnąti „a întinde” (Cihac, II, 411; Byhan 337); ultima
var. nu este clară. –
Der. stînjeneală,
s. f. (stinghereală, neplăcere); stînjenitor,
adj. (care stingherește); stînjie,
s. f. (
Trans., obadă care acoperă capătul osiei carului); stingher,
adj. (desperecheat, fără pereche; izolat, solitar), postverbal de la stingheri, al cărui semantism este anormal, dar care este o creație literară, fără curs în limba populară (după Giuglea, Dacor., II, 901, din
lat. singularis contaminat cu stinghie; după Densusianu, GS, IV, 290, din
lat. *extraiugularium care s-ar fi zis la început boilor fără pereche).
stînjinésc și (rar)
stîngănésc v. tr. (vsl. sŭ-tengnonti, a întinde, a strînge, a comprima, și sŭtenžiti, a contrage. V.
tînjală). Deranjez, încurc, turbur: a stînjini pe cineva din lucru. – Și
stingheresc (vest) și
stinghiresc (est). La Bârb. Ind. 251
înstîngănesc (vsl. vùstengnonti).