14 definiții pentru sluți
SLUȚÍ, sluțesc,
vb. IV.
Tranz. A face să devină schilod, infirm, desfigurat; a mutila; a ciopârți.
Tranz. și
refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦
Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [
Var.: (
reg.)
slutí vb. IV] – Din
slut. SLUȚÍ, sluțesc,
vb. IV.
Tranz. A face să devină schilod, inform, desfigurat; a mutila; a ciopârți. ♦
Tranz. și
refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦
Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [
Var.: (
reg.)
slutí vb. IV] – Din
slut. SLUȚÍ, sluțesc,
vb. IV.
Tranz. 1. A ciunti, a ciopîrți, a mutila;
p. ext. a face urît, a urîți, a poci. Așa țăranul nostru numai cu fieru-n mînă Începu să sluțească pădurea cea bătrînă. ALEXANDRESCU, P. 131. Moșu-n vie de-ajungea, Se punea, măre, punea Toată via de sluțea, Tăia viță din mlădiță, O tăia de la tulpină Ș-o seca la rădăcină. TEODORESCU, P. P. 618. ◊
Fig. Acul gramofonului, ajuns la marginea plăcii, a dat un sunet strident, sluțind cîteva tonuri, ca o batjocură neașteptată. VORNIC, O. 142.
2. A face ca cineva să pară urît, a urîți. A poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. Cînd am auzit noi una ca asta, am început... a ne ruga de toți dumnezeii să nu ne sluțească. CREANGĂ, A. 27. ♦
Refl. A face grimase, strîmbîndu-și fața, schimonosindu-se. Îmi zicea că nu mă prinde cînd mă sluțesc. GANE, N. II 93. De poreclele ce-și pun și cum se sluțesc unu la altul, trebuie să te ții cu mîna de inimă cît rîzi. ȘEZ. III 182. – Variantă:
slutí (VISSARION, B. 125, RETEGANUL, P. V 7)
vb. IV.
sluțí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sluțésc,
imperf. 3
sg. sluțeá;
conj. prez. 3 să sluțeáscă
sluțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sluțésc, imperf. 3 sg. sluțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sluțeáscă A SLUȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se sluțească; a urâți; a poci. 2) A face să-și piardă integritatea fizică; a schilodi; a mutila; a estropia. /Din slut A SE SLUȚÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni slut; a pierde frumusețea; a se poci; a se urâți. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se schimonosi. /Din slut sluțì v.
1. a ciunti: începu să sluțească pădurea cea bătrână GR. AL.;
2. a schilodi: să nu ne sluțească CR.
sluțésc v. tr. (d. slut). Vechĭ. Mutilez. Azĭ. Urîțesc, pocesc, cĭuntesc, mutilez: a sluți un copil tunzîndu-l prost, a sluți un copac, o pădure. Fam. A te sluți la cineva, a te stropși, a te uĭta urît ca să se astîmpere.
SLUȚI vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) strîmba, a (se) urîți, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) scofîlci (pop.) a (se) hîzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (Fața i s-a ~.) Sluți dex online | sinonim
Sluți definitie
Intrare: sluți
sluți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
sluti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a