21 definiții pentru slavon
SLAVÓN, -Ă, slavoni, -e,
s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (
Înv.) Slav (
1).
2. Adj. Care aparține slavilor (
1), referitor la slavi; slav (
2), slavic, slavonesc, slavonicesc. ◊ Limba slavonă (și substantivat,
f.) = limba slavă bisericească și literară dezvoltată din slava veche bisericească și utilizată în Evul Mediu ca limbă liturgică și de cancelarie în Rusia, Serbia, Bulgaria și în Țările Române. ♦ (Despre caractere grafice) Chirilic. – Din
fr. slavon. SLAVÓN, -Ă, slavoni, -e,
s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (
Înv.) Slav (
1).
2. Adj. Care aparține slavilor (
1), referitor la slavi; slav (
2), slavic, slavonesc, slavonicesc. ◊ Limba slavonă (și substantivat,
f.) = limba slavă bisericească și literară care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din slava veche bisericească. ♦ (Despre caractere grafice) Chirilic. – Din
fr. slavon. SLAVÓN1, -Ă, slavoni, -e,
adj. Propriu slavonilor, al slavonilor. În privința proprietății funciare am făcut împrumuturi de la legile slavone. KOGĂLNICEANU, S. A. 144. ◊ Limba slavonă (și substantivat,
f.) = limba slavă bisericească și literară care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia gi Bulgaria din vechea slavă bisericească (a scrierilor lui Metodiu și Chiril). Cu ajutorul lui Petru Movilă s-au înființat și în Țara Romînească primele școli în limba slavonă. SCÎNTEIA, 1954,
nr. 2872. Sara, stătea pînă tîrziu lîngă Constantin-vodă... și-i cetea «Istoriile celor vechi» ori îi tălmăcea din slavonă sfînta scriptură. IORGA, L. I 303. ♦ (Despre caractere grafice) Chirilic. Pe cîteva cruci se mai citeau nume cu litere latine. Pe cele mai multe și mai vechi, literele slavone nu mai spuneau nimic înțeles. C. PETRESCU, R. DR. 215.
SLAVÓN2, -Ă, slavoni, -e,
s. m. și
f. (Învechit) Slav. Aceștia au fost «vecini»... celor ce au avut moșiile lor... după sistemul slavonilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 144.
slavón (rar)
adj. m.,
s. m.,
pl. slavóni;
adj. f.,
s. f. slavónă,
pl. slavóne
slavónă (limbă)
s. f.,
g.-d. art. slavónei
slavón s. m., adj. m., pl. slavóni; f. sg. slavónă, g.-d. art. slavónei, pl. slavóne slavónă (limba) s. f., g.-d. art. slavónei SLAVÓN s., adj. 1. s. slav, (înv.) șcheau. (Vechii ~.) 2. adj. slav, slavonesc, (livr.) slavic. (Populații ~.) 3. adj. slavonesc, (înv.) sârbesc, slovenesc. (Text, document ~.) SLAVÓNĂ s. (înv.) slavonie, slovenie. (Text scris în ~.) SLAVÓN, -Ă adj. Care se referă la cultura slavă, care aparține slavilor. ◊ Limba slavonă (și s.f.) = limba slavă bisericească și literatura care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din vechea slavă bisericească; alfabet slavon = alfabet chirilic. [< fr. slavon].
SLAVÓN, -Ă adj. referitor la slavi, care aparține slavilor. ◊ (
s. f.) limbă literară dezvoltată din vechea slavă. ◊ (despre caractere grafice) chirilic. (< fr. slavon)
SLAVÓN ~ă (~i, ~e) Care ține de slavi; propriu slavilor. /<fr. slavon SLAVÓNĂ f. mai ales art. Limba literară scrisă a slavilor de sud și de est din sec. XI-XVII, dezvoltată din slava veche și folosită în unele țări ca limbă de cult și de cancelarie; limba slavă bisericească. /<fr. slavon slavon a. ce ține de Slavonia ori de slavonă. ║ slavonă f. veche limbă bisericească a Slavilor meridionali din sec. IX, în care Ciril și Metodiu traduseră Biblia.
Slavón, -ă s. Slav din Slavonia (lîngă Croația). Slav vechĭ, Slovean. Adj. Slavonesc.
SLAVON s., adj. 1. s. slav, (înv.) șcheau. (Vechii ~.) 2. adj. slav, slavonesc, (livr.) slavic. (Populații ~.) 3. adj. slavonesc, (înv.) sîrbesc, slovenesc. (Text, document ~.) SLAVONĂ s. (înv.) slavonie, slovenie. (Text scris în ~.) SLAVÓN, -Ă adj. (< fr. slavon): în sintagmele alfabet slavon și limbă slavonă (v.). Slavon dex online | sinonim
Slavon definitie
Intrare: slavon (s.m.)
slavon substantiv masculin