SIMȚÍT, -Ă, simțiți, -te, adj. 1. Pornit dintr-o stare afectivă puternică, dintr-un sentiment profund; plin de simțire, plin de sensibilitate; p. ext. emoționant. 2. (Despre persoane) Plin de bun-simț, cu bun-simț. – V. simți.

SIMȚÍT, -Ă, simțiți, -te, adj. 1. Pornit dintr-o stare afectivă puternică, dintr-un sentiment profund; plin de simțire, plin de sensibilitate; p. ext. emoționant. 2. (Despre persoane) Plin de bun-simț, cu bun-simț. – V. simți.

SIMȚÍT, -Ă, simțiți, -te, adj. 1. Pornit dintr-o stare afectivă puternică; care este plin de sensibilitate, care emoționează. Își făcuse... o cuvîntare bine simțită prin care să apeleze la inima judecătorului. REBREANU, I. 123. Am scris, de la doctor, d-lui Costică cîteva rînduri bine simțite. CARAGIALE, O. VII 37. 2. (Despre persoane) Plin de bun-simț. Femeie ca pîinea caldă și simțită. PAS, Z. I 85.