SÍGUR, -Ă, (
I) siguri, -e,
adj., (
II)
adv. I. Adj. 1. De a cărui realitate sau rezolvare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic.
2. Convins, încredințat. ◊
Expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva), a se baza (pe cineva sau ceva).
3. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui. ◊
Expr. A fi sigur de sine (sau de el) = a se comporta și a acționa în mod neșovăielnic, a fi conștient de valoarea și de puterile proprii. (
Fam.) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze. A merge (sau a se duce) la sigur = a merge drept la țintă, fără risc; a nu da greș. ♦ Care nu prezintă pericol, fără primejdie. Drum sigur. ◊
Expr. A pune (ceva sau pe cineva) la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) într-un loc ferit de orice pericol; a ascunde.
4. Care nu dă greș; precis; fără defect. Judecată sigură. ♦ Hotărât, ferm. neșovăielnic. ♦ Care produce efectul dorit; eficace. Medicament sigur.
II. Adv. 1. Da.
2. În mod precis, negreșit. ◊
Expr. (
Fam.) Mai mult ca (sau decât) sigur = fără niciun fel de îndoială. – Din
ngr. síghuros. SÍGUR, -Ă, (
I) siguri, -e,
adj., (
II)
adv. I. Adj. 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic.
2. Convins, încredințat. ◊
Expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva), a se baza (pe cineva sau ceva).
3. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui. ◊
Expr. A fi sigur de sine (sau de el) = a se comporta și a acționa în mod neșovăielnic, a fi conștient de valoarea și de puterile proprii. (
Fam.) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze. A merge (sau a se duce) la sigur = a merge drept la țintă, fără risc; a nu da greș. ♦ Care nu prezintă pericol, fără primejdie. Drum sigur. ◊
Expr. A pune (ceva sau pe cineva) la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) într-un loc ferit de orice pericol; a ascunde.
4. Care nu dă greș; precis; fără defect. Judecată sigură. ♦ Hotărât, ferm. neșovăielnic. ♦ Care produce efectul dorit; eficace. Medicament sigur.
II. Adv. 1. Da.
2. În mod precis, negreșit. ◊
Expr. (
Fam.) Mai mult ca (sau decât) sigur = fără nici un fel de îndoială. – Din
ngr. síghuros. SÍGUR1 adv. 1. (Ca formulă de aprobare) Da. Pot închide ușa? – Sigur.
2. În mod precis. De altfel nici nu știm sigur unde ne găsim. CAMIL PETRESCU, U. N. 347. Fulgeră din cînd în cînd și se luminează departe o dungă de pădure, dar nu știu sigur unde mă găsesc. SAHIA, N. 26. Aceea ce se aflase mai sigur... era că se numea Olga și era poloneză. NEGRUZZI, S. I 44. ◊
Expr. (Familiar)
Mai mult ca (sau
decît) sigur = fără nici un fel de îndoială.
SÍGUR2, -Ă, siguri, -e,
adj. 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic. Victorie sigură.
2. Convins, încredințat. Sînt sigur că nici foc n-ai în camera dumitale. C. PETRESCU, C. V. 154. Ar despacheta darul meu. Întîi l-ar scăpa jos de emoție... Ce sigur sînt că pe urmă ar rupe-o la fugă. SAHIA, N. 23. Faptul că ea locuia în mahalaua îndepărtată... îl făcu pe Andrei să gîndească la familia ei, sigur fiind că tată-său trebuie să fie tăbăcar. ARDELEANU, D. 114. ◊
Expr. A fi sigur (de cineva sau de ceva) = a avea deplină încredere, a se baza (pe cineva sau pe ceva). Ești sigur de el? La TDRG. Omul ce nu și-a comunicat ideile nu e niciodată sigur de dînsul. BOLLIAC, O. 47. (Rar)
A se simți sigur = a se simți în siguranță. Nu se simțea sigur cînd vorbea omul acesta. DUMITRIU, B. F. 111.
3. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui. Să n-ai nici o grijă, cucoană; sacul d-tale se află în mîni sigure. ALECSANDRI, T. I 352. ◊
Expr. A fi sigur de sine (sau
de el) = a se comporta și a acționa în mod neșovăielnic, a fi conștient de valoarea proprie. Ignoranța e întotdeauna sigură de sine. C. PETRESCU, C. V. 94. (Familiar)
A lua (pe cineva)
la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu siguranță, fără a-i lăsa nici o portiță de scăpare, a-l lua din scurt.
A merge (sau
a se duce) la sigur = a merge drept la țintă, fără risc, a nu da greș. Cînd stăpînul său îi zicea: «Măi, Petrea, să-mi aduci mîni un urs», el se ducea totdeauna la sigur. La TDRG. Care nu prezintă pericol, fără primejdie. Drum sigur. ◊
Expr. A pune (pe cineva sau ceva)
la loc sigur = a pune într-un loc unde nu poate fi găsit, unde nu e nici o primejdie să fie găsit; a ascunde.
4. Care nu dă greș; fără defecte; precis. Judecată sigură. ♦ Care nu ezită, neșovăielnic, hotărît, ferm. Se uita la noi c-o privire sigură. SADOVEANU, O. VI 343. Glasul lui e cald, sonor, gestul liniștit, fraza corectă și sigură. VLAHUȚĂ, O. A. III 65. A! nu căuta să mă amăgești, căci dacă mîna-mi a tremurat astăzi, să știi că altădată va fi mai sigură. NEGRUZZI, S. I 22. ♦ Care produce efectul dorit; eficace. Medicament sigur.
sígur adj. m.,
pl. síguri;
f. sígură,
pl. sígure
sígur adj. m., pl. síguri; f. sg. sígură, pl. sígure SÍGUR adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 3. adj. v. convins. 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotărât, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor. (Cu pași ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Căderea ~ a orașului.) 8. adj. v. categoric. 9. adv. adevărat, cert, serios. (- Așa s-au întâmplat lucrurile! – ~?) 10. adv. indiscutabil, neapărat, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunțată.) 11. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis. (- Crezi că vine azi? – ~!) 12. adj. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.) Sigur ≠ incert, șovăielnic, nesigur, șovăitor sígur (-ră), adj. –
1. Neîndoielnic, cert, indubitabil. –
2. (
Adv.) În mod cert. –
Mr. sigur.
Ngr. σίγουρος, din
ven. siguro (Cihac, II, 698; Densusianu, Rom., XXXIII, 286). –
Der. nesigur,
adj. (incert); siguranță,
s. f. (securitate); nesiguranță,
s. f. (insecuritate); sigureală (
var. siguritate),
s. f. (
înv., securitate); siguripsi,
vb. (a asigura), din
ngr. σιγουρεύω, aorist σιγουρεύσω (Tiktin),
sec. XVIII,
înv.; asigura,
vb. (a căpăta garanții); asigurător,
adj. (care asigură). Există tendința de a conjuga asigurez „semnez o poliță de asigurare” și asigur „fixez, întăresc”.
SÍGUR1 adv. 1) Fără îndoială; negreșit. ~ că da. ◊ Mai mult ca ~ fără nici o îndoială; precis. 2) Cu încredere în sine. A se ține ~. /<ngr. síghuros SÍGUR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care nu provoacă îndoială; neîndoielnic; cert; incontestabil. Victorie ~ă. 2) Care este încredințat, convins. ~ de reușită. ◊ A fi ~ de cineva (sau de ceva) a avea încredere deplină în cineva (sau în ceva). 3) Care este de nădejde; pe care te poți bizui. Adăpost ~. ◊ A fi în mâini ~e (a fi) în mâini de nădejde. A pune pe cineva (sau ceva) la loc ~ a ascunde pe cineva (sau ceva) într-un loc unde nu există nici o primejdie. A merge la ~ a acționa fără greș. Mână ~ă mână fermă, neșovăielnică. 4) Care produce efectul dorit; cu acțiune pozitivă; eficace. Remediu ~. /<ngr. síghuros sigur a.
1. de care nu se poate îndoi: faptul e sigur;
2. în care ne putem încrede: prieten sigur;
3. care produce totdeauna efect: remediu sigur;
4. care trebue să se întâmple negreșit: victorie sigură;
5. unde te afli în siguranță: drum sigur. [Gr. bizantin SÍGUROS (din lat. SECURUS)].
sígur, -ă adj. (ngr. siguros, d. venețianu segúro, it. sicúro, lat. secúrus. V.
asigur). Demn de încredere, care nu produce îngrijorare, pe care te poți bizuĭ: prieten, leac, drum sigur. Cert, neîndoĭos: fapt sigur, victorie sigură. Adv. În mod sigur: îțĭ spun sigur că-ĭ așa.
De sigur, se înțelege, fără îndoĭală: de sigur că voĭ venĭ, voĭ venĭ de sigur.
La sigur, cu siguranță: cu acest leac te vindecĭ la sigur. A veni la sigur, a veni la ceva sigur (de ex., la un chilipir): hoțu venea la sigur.
SIGUR adj., adv. 1. adj. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 3. adj. convins, încredințat. (E ~ că îl va înțelege.) 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotărît, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor. (Cu pași ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Căderea ~ a orașului.) 8. adj. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 9. adv. adevărat, cert, serios. (- Așa s-au întîmplat lucrurile! – ~?) 10. adv. indiscutabil, neapărat, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunțată.) 11. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis. (Crezi că vine azi? – ~!) 12. adj. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.) AMICUS CERTUS IN RE INCERTA CERNITUR (lat.) prietenul sigur se cunoaște într-o împrejurare nesigură – Cicero, „De amicitia”, 17, 64, Ennius, „Fragmenta scenica”, 296. În românește îi corespunde proverbului: prietenul adevărat la nevoie se cunoaște. CERTA AMITTIMUS, DUM INCERTA PETIMIUS (lat.) le pierdem pe cele sigure urmărind lucruri nesigure – Plaut, „Pseudolus”, 685. CHI VA PIANO, VA SANO (it.) cine merge încet, merge sigur – Expresia este echivalentă cu cea românească: „Cine merge încet, departe ajunge”. a lua (pe cineva)
la sigur expr. a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze.
a merge la sigur expr. a întreprinde o acțiune, a face ceva cu sorți siguri de izbândă.