Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru scărmănătoare

SCĂRMĂNĂTÓR, -OÁRE, scărmănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul1. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.
SCĂRMĂNĂTOÁRE, scărmănători, s. f. Unealtă sau mașină de scărmănat lîna. Scărmănători acționate de mînă.
scărmănătoáre2 (unealtă) (rar) s. f., g.-d. art. scărmănătórii; pl. scărmănătóri
scărmănătoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. scărmănătórii; pl. scărmănătóri
SCĂRMĂNĂTOÁRE s. v. darac.
SCĂRMĂNĂTOÁRE ~óri f. Unealtă sau instalație pentru scărmănat materiale fibroase. /a scărmăna + suf. ~ătoare
scărmănătoare f. unealtă de scărmănat.
scărmănătoáre f., pl. orĭ. Unealtă de scărmănat (un fel de greblă atîrnată de tavan și care se freacă de altă greblă fixată în pardoseală).
SCĂRMĂNĂTOARE s. (TEXT.) darac, dărăcitor, (reg.) pieptene, (Transilv. și Ban.) drîglu, (Transilv.) hecelă, huci. (~ pentru scărmănat lîna.)

Scărmănătoare dex online | sinonim

Scărmănătoare definitie

Intrare: scărmănătoare
scărmănătoare substantiv feminin