14 definiții pentru sceptic
SCÉPTIC, -Ă, sceptici, -ce,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care nu are încredere în nimic, care se îndoiește de toate.
2. Adj. Care aparține scepticismului, privitor la scepticism.
3. S. m. și
f. Adept al scepticismului (
1). – Din
fr. sceptique. SCÉPTIC, -Ă, sceptici, -ce,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care nu are încredere în nimic, care se îndoiește de toate.
2. Adj. Care aparține scepticismului, privitor la scepticism.
3. S. m. și
f. Adept al scepticismului (
1). – Din
fr. sceptique. SCÉPTIC, -Ă, sceptici, -e,
adj. 1. Care nu are încredere în nimic, care se îndoiește de toate. Scepticul, melancolicul, amărîtul Leopardi n-ar fi putut să scrie ca Heine. GHEREA, ST. CR. II 81. De sînt așa de sceptic, amicul meu, mă iartă, Ce scriu aici e, poate, o pagină deșartă. DEMETRESCU, O. 54. ◊ (Adverbial) Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece. EMINESCU, O. I 151. ◊ (Substantivat) Plebeianul suferea de slăbiciunea lui, iar scepticul de îndoiala lui. GHEREA, ST. CR. I 58. Acesta-i un sceptic în toată puterea cuvîntului; el nici nu se îngrijește, nici nu se întristează de ce se petrece în jurul său. IONESCU-RION, C. 79.
2. Care este adept al scepticismului. Filozof sceptic.
scéptic adj. m.,
s. m.,
pl. scéptici;
adj. f.,
s. f. scéptică,
pl. scéptice
scéptic adj. m., s. m., pl. scéptici; f. sg. scéptică, pl. scéptice SCÉPTIC adj. v. neîncrezător. SCÉPTIC, -Ă adj. Care nu crede nimic, care se îndoiește de orice. // s.m. și f. Adept al scepticismului. [< fr. sceptique, cf. gr. skeptikos < skeptomai – examinez].
SCÉPTIC, -Ă adj.,
s. m. f. 1. (cel) care nu crede nimic, care se îndoiește de orice. 2. (adept) al scepticismului. (< fr. sceptique)
SCÉPTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de scepticism; propriu scepticismului. 2) și substantival Care nu are încredere în nimic; care pune totul la îndoială; neîncrezător; incredul. /< sceptique SCÉPTIC2 ~ci m. Adept al scepticismului. /<fr. sceptique sceptic a. și m. care se îndoiește de toate.
* scéptic, -ă adj. (lat. scépticus, vgr. skeptikós, d. sképtomai, mă uĭt atent, mă gîndesc. V.
schepsis, scop). Adept al scepticizmuluĭ. Pin ext. Care se îndoĭește de toate, care nu crede ușor: spirit, scriitor sceptic. Adv. În mod sceptic.
SCEPTIC adj. neîncrezător, (livr.) defetist, (înv.) necredincios. (Prea ești ~ cu privire la sfîrșitul acestei acțiuni.) Sceptic dex online | sinonim
Sceptic definitie
Intrare: sceptic (s.m.)
sceptic substantiv masculin