SAVÚRĂ, savuri, s. f. Material granulos obținut prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor, folosit la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. – Din ngr. savúra.

SAVÚRĂ, savuri, s. f. Material granulos obținut prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor, întrebuințat la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. – Din ngr. savúra.

SAVÚRĂ s. f. 1. Material pietros alcătuit din granule, care se obține prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor și se întrebuințează la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului. 2. (Învechit) Povară formată de obicei din saci de nisip sau de prundiș, care se pune într-o corabie pentru ca aceasta să se poată afunda în apă atît cît cere stabilitatea ei; lest. Își făcură savura sau povara corăbiei de piper. GORJAN, H. II 46.

savúră s. f., g.-d. art. savúrii; (feluri) pl. savúri

savúră s. f., g.-d. art. savúrii; (feluri) pl. savúri

SAVÚRĂ s. v. lest.

SAVÚRĂ s.f. Material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor, care se întrebuințează la macadamuri și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. [< ngr. savura, cf. it. zavorra].

SAVÚRĂ s. f. 1. material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor la macadamuri și la prepararea asfaltului. 2. (mar.) lest. (< ngr. savura)

SAVÚRĂ f. 1) Material granular obținut prin concasarea pietrelor și folosit ca element component al îmbrăcămintei rutiere. 2) Încărcătura din material greu (nisip, pietriș etc.), care asigură stabilitatea unei nave; lest; balast. /<ngr. savúra

savúră f., pl. ĭ (ngr. savúra, d. it. savorra și zavorra, care e lat. sabŭrra, lest). Dun. Nisip marin gros care se întrebuințează și ca lest la corăbiĭ. V. horj.

SAVURĂ s. (MAR.) balast, lest. (~ unei nave comerciale.)