seraschér n. (turc. ser-’asker, d. pers. ser-i’asker [ser, cap, și ’asker, oaste]; ngr. sevaskéris, sîrb. serasker. V. ser-dar). Generalism turcesc odinioară; azĭ, ministru de războĭ turcesc. Serascher-pașă, ministru de războĭ. – Și săr-, -chier și -chiar.