10 definiții pentru răzuitor
RĂZUITÓR, -OÁRE, (
1) răzuitoare,
s. n. (
2, 3) răzuitori,
s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal.
2. S.f Râzătoare.
3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [
Pr.: -zu-i-] –
Răzui +
suf. -itor.
RĂZUITÓR, -OÁRE, (
1) răzuitoare,
s. n. (
2, 3) răzuitori,
s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal.
2. S. f. Răzătoare.
3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [
Pr.: -zu-i-] –
Răzui +
suf. -itor.
RĂZUITÓR, răzuitoare,
s. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a diferitelor piese de metal.
răzuitór (-zu-i-)
s. n.,
pl. răzuitoáre
răzuitór s. n. (sil. -zu-i-), pl. răzuitoáre RĂZUITÓR s. (TEHN.) 1. racletă, raclor. (~ pentru suprafețe lemnoase.) 2. raz, șabăr. (~ din oțel-crom pentru suprafețe metalice.) RĂZUITÓR ~oáre n. 1) Unealtă folosită în operațiile de curățare sau de netezire (a unor obiecte); racletă. ~ pentru suprafețe lemnoase. 2) Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.); răzătoare. [Sil. -zu-i-] /a răzui + suf. ~itor RĂZUITOR s. (TEHN.) 1. racletă, raclor. (~ pentru suprafețe lemnoase.) 2. raz. (~ din oțel-crom pentru suprafețe metalice.) Răzuitor dex online | sinonim
Răzuitor definitie
Intrare: răzuitor
răzuitor substantiv neutru