RĂZUÍT, -Ă, răzuiți, -te, adj. (Despre obiecte) De pe suprafața căruia s-a îndepărtat un strat subțire cu ajutorul unei unelte speciale. – V. răzui.

RĂZUÍT, -Ă, răzuiți, -te, adj. (Despre obiecte) De pe suprafața căruia s-a îndepărtat un strat subțire cu ajutorul unei unelte speciale. – V. răzui.

RĂZUÍT, -Ă, răzuiți, -te, adj. Ras (2). Ia tărîțe de grîu o mînă, săpun bun sau prost, răzuit, două dramuri. PISCUPESCU, O. 225.

răzuít adj. m., pl. răzuíți; f. sg. răzuítă, pl. răzuíte

RĂZUÍT adj. ras. (Un obiect ~.)

RĂZUIT adj. ras. (Un obiect ~.)