RĂZBÍCI¹, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.

RĂZBICͲ, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici¹.

răzbíci s. n., pl. răzbíce

răzbicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicésc, imperf. 3 sg. răzbiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzbiceáscă

RĂZBÍCI s. v. retevei, scurtătură.

RĂZBICÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.