10 definiții pentru răsfug
RĂSFÚG, s. n.,
s. m. (
Pop.)
1. S. n. (Și în sintagma
răsfug alb) Boală contagioasă a oilor și a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreției lactate; agalactie.
2. S. n. Antrax.
3. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (
1)
(Chondrilla juncea). –
Et. nec. RĂSFÚG s. m. 1. (Și în sintagma
răsfug alb) Boală contagioasă a oilor și a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreției lactate; agalactie.
2. Antrax.
3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (
1)
(Chondrilla juncea). –
Et. nec. răsfúg2 (boală) (
pop.)
s. n. RĂSFÚG s. (BOT.; Chondrilla juncea) (reg.) mestecă, sălățica-zidului. răsfug n. boală de oi când se învârtesc în loc până ce cad jos. [Slav. RAS și
fugă].
răsfúg n., pl.
urĭ (
răs- și
fugă, din cauză că cu frunzele de răsfug poporu tratează dalacu, o boală provenită, după cum crede el, din multă
fugă saŭ osteneală saŭ și din umezeală). O boală care consistă în unflarea ugeruluĭ la oĭ (V.
capie). O buruĭană liliacee veninoasă numită și
dalac, măru lupuluĭ și
poama vulpiĭ (
páris quadrifólia). – Și
răsfulg. V.
spînz. RĂSFUG s. (BOT.; Chondrilla juncea) (reg.) mestecă, sălățica-zidului. PARIS L., PARIS, DALAC, RĂSFUG, fam. Liliaceae. Gen originar din Asia și Europa, cca 22 specii, erbacee, perene, cu rizom tîrîtor. Tulpină simplă, erectă. Frunze lat-ovate, dispuse 4-6 în verticil spre partea terminală a tulpinii. Floare verzuie (perigon 8-foliat, 4 foliole externe verzi, mai late, lanceolate, 4 interne, liniare, verzi- gălbui, 8 stamine), pornește din mijlocul frunzelor. Fructul, o bacă neagră-albăstruie de mărimea unui bob de mazăre. Răsfug dex online | sinonim
Răsfug definitie