RĂSCOÁLĂ, răscoale, s. f. 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a țărănimii oprimate; revoltă, răzmeriță. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitație. – Din răscula. Cf. sl. rasckola „schismă, despărțire”.

RĂSCOÁLĂ, răscoale, s. f. 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a țărănimii oprimate; revoltă, răzmeriță. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitație. – Din răscula. Cf. sl. rasckola „schismă, despărțire”.

RĂSCOÁLĂ, răscoale, s. f. 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a maselor oprimate; revoltă, rebeliune, răzmeriță. A citit mama, în gazete, într-o primăvară c-au început răscoalele-n Moldova. PAS, Z. I 192. Întreg spectacolul părea de înmormîntare, trist, dar în el mijea un început de răscoală. O răscoală măruntă, neînsemnată, în care nimeni n-a ridicat brațul. SAHIA, N. 92. [Leșii] nu mai vreu s-asculte de poroncile hatmanilor și cu toții sînt gata de răscoală. ALECSANDRI, T. II 34. ♦ Fig. Mișcare de împotrivire, protest. Veacul al XVI-lea, zis al renașterei, nu-i alta decît... răscoala spiritului popoarelor în contra pedantismului. RUSSO, S. 39. 2. Zarvă, agitație. Pînă la ziuă, a fost în casă un zgomot și o răscoală sălbatică. GALACTION, O. I 307. Se făcu o tulburare și o răscoală între dînșii, de nu-i putea da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 375. ◊ Expr. (Poetic) A da răscoală = a provoca dezordine, a răvăși. Azi, Curtea Veche e ruină goală... Doar vîntul nopții-n ierburi dă răscoală. IOSIF, P. 24.

răscoálă s. f., g.-d. art. răscoálei; pl. răscoále

răscoálă s. f., g.-d. art. răscoálei; pl. răscoále

RĂSCOÁLĂ s. răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (fig.) tulburare (A izbucnit o puternică ~.)

RĂSCOÁLĂ ~e f. 1) Mișcare violentă de protest (a țăranilor) împotriva asupritorilor; rebeliune; revoltă. 2) fig. Manifestare energică împotriva unui fapt; protest. /v. a (se) răscula

răscoală f. revoltă. [Slav. RASKOLA, desbinare].

răscoală (oa dift.) f., pl. e (vsl. raskola, despărțire, schizmă, raskolŭ, răscoală; bg. sîrb. rus. raskol). Revoltă, rebeliune, răzmiriță.

RĂSCOALĂ s. răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.)

RĂSCOALA DIN 1907, cea mai puternică răscoală țărănească din istoria României moderne, izbucnită la capătul unui lanț de mișcări țărănești, desfășurate după 1888. Printre cauzele răscoalei: menținerea a numeroase vestigii feudale în agricultură, repartiția inechitabilă a proprietății funciare. Declanșată în N Moldovei, la Flămânzi (8/21 febr. 1907), răscoala s-a întins cu rapiditate, cuprinzând întreaga țară, țăranii arzând conacele și registrele cu învoielile agrare îndreptându-se spre reședințele județene. Reprimată cu ajutorul armatei, răscoala s-a soldat cu numeroase victime omenești. A avut un larg ecou în țară și peste hotare.