Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru răposare

RĂPOSÁRE s. f. (Rar) Faptul de a răposa; moarte. – V. răposa.
RĂPOSÁRE s. f. (Rar) Faptul de a răposa; moarte. – V. răposa.
RĂPOSÁRE s. f. Faptul de a răposa; moarte, deces.
răposáre (rar) s. f., g.-d. art. răposắrii
răposáre s. f., g.-d. art. răposării
RĂPOSÁRE s. v. moarte.
RĂPOSÁRE s. v. odihnă, răgaz, repaus.
Răposare ≠ naștere
răposare s. v. ODIHNĂ. RĂGAZ. REPAUS.
RĂPOSARE s. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.)săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare,(reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș.

Răposare dex online | sinonim

Răposare definitie

Intrare: răposare
răposare substantiv feminin