12 definiții pentru răpire
RĂPÍRE, răpiri,
s. f. Acțiunea de a răpi și rezultatul ei; răpitură. [
Var.: (
înv. și
pop.)
hrăpíre s. f.] –
V. răpi. HRĂPÍRE, hrăpiri,
s. f. (
Înv. și
pop.)
V. răpire. RĂPÍRE, răpiri,
s. f. Acțiunea de a răpi și rezultatul ei; răpitură. [
Var.: (
înv. și
pop.)
hrăpíre s. f.] –
V. răpi. RĂPÍRE, răpiri,
s. f. Acțiunea de
a răpi și rezultatul ei.
1. Faptul de a lua cu forța o ființă de la locul ei și de a o duce cu sine. Împăratul și împărăteasa se întristară foarte mult de răpirea fetelor. POPESCU, B. I 75.
2. Luare cu sila a unui bun material; (concretizat) obiect luat cu sila (
v. pradă). Eu știu mai de demult că oamenii, în lume, Asupra celor mici dreptate nu-și găsesc: Cînd ei cu cei mai mari răpirile-mpărțesc. DONICI, F. 49.
3. Fig. Fermecare, încîntare, extaz. Idol, tu! răpire minții! Cu ochi mari și părul des. EMINESCU, O. I 80. Toată adunarea vede cu răpire O fetiță dulce ca o fericire. BOLINTINEANU, O. 44. Ascultînd cu o dulce răpire cum vrăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77. – Variantă:
hrăpíre (SADOVEANU, O. VII 35, BOLINTINEANU, O. 445)
s. f. răpíre s. f.,
g.-d. art. răpírii;
pl. răpíri
răpíre s. f., g.-d. art. răpírii; pl. răpíri RĂPÍRE s. 1. (JUR.) (livr.) rapt. (~ unui copil.) 2. v. încântare. răpire f.
1. ridicare cu violență;
2. transport, extaz: toată adunarea vede cu răpire BOL.
răpíre f. Acțiunea de a răpi. Fig. Transport, extaz.
RĂPIRE s. 1. (JUR.) (livr.) rapt. (~ unui copil.) 2. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) Răpire dex online | sinonim
Răpire definitie
Intrare: răpire
răpire substantiv feminin