RĂMURÍȘ, rămurișuri, s. n. Totalitatea ramurilor unui copac; desiș; rămuriște. – Ramură + suf. -iș.

RĂMURÍȘ, rămurișuri, s. n. Totalitatea ramurilor unui copac; desiș; rămuriște. – Ramură + suf. -iș.

RĂMURÍȘ, rămurișuri, s. n. Totalitatea ramurilor unui copac, desiș de ramuri. Se tupilă aici sub rămurișul A doi măslini. MURNU, O. 94.

rămuríș s. n., pl. rămuríșuri

rămuríș s. n., pl. rămuríșuri

RĂMURÍȘ s. (rar) rămuriște.

RĂMURÍȘ ~uri n. 1) Totalitate a ramurilor unui arbore. 2) Mulțime de ramuri. /ramură + suf. ~iș

RĂMURIȘ s. (rar) rămuriște.