RĂMURÁT, -Ă, rămurați, -te, adj. Rămuros. – Ramură + suf. -at.

RĂMURÁT, -Ă, rămurați, -te, adj. Rămuros. – Ramură + suf. -at.

RĂMURÁT, -Ă, rămurați, -te, adj. (Despre arbori) Cu ramuri numeroase; rămuros, ramificat. La răchita rămurată, Șade baba supărată. SEVASTOS, N. 166. Și de mers nu se oprea, Pîn’ ce-n cale nu zărea O sălcică rămurată Pe-un izvor rece culcată. ALECSANDRI, P. P. 135. ◊ Fig. Scoase... o piatră de smarand, mare și frumoasă, de strălucea verde și rămurată ca spicul crud al grîului. ODOBESCU, S. III 184.

rămurát adj. m., pl. rămuráți; f. rămurátă, pl. rămuráte

rămurát adj. m., pl. rămuráți; f. sg. rămurátă, pl. rămuráte

RĂMURÁT adj. v. crengos, crenguros, ramificat, rămuros.

rămurat a. acoperit cu ramuri; o sălcică rămurată POP.

rămurát, -ă adj. Ramificat.

rămurat adj. v. CRENGOS. CRENGUROS. RAMIFICAT. RĂMUROS.