RUTIȘÓR s. m. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom târâtor și cu numeroase flori galbene mici, dispuse în umbele (Thalictrum flavum). – Rută2 + suf. -ișor.

RUTIȘÓR, rutișoare, s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom târâtor și cu numeroase flori galbene mici, dispuse în umbele (Thalictrum flavum). – Rută2+ suf. -ișor.

RUTIȘÓR s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vîrfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe cu numeroase stamine verzi sau liliachii (Thalictrum aquilegifolium ). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom galben tîrîtor și cu numeroase flori mici dispuse în umbele (Thalictrum flavum).

RUTIȘÓR s. (BOT.) 1. (Thalictrum aquilegifolium) (reg.) clocoței (pl.), mărgea, voltinel. 2. rutișor-galben (Thalictrum flavum) = rută.

RUTIȘÓR, rutișoáre, s. n. (Bot.) ~ c) Thalictrum angustifolium; d) Thalictrum minus. (din rută2 + suf. -ișor)

RUTIȘOR s. (BOT.) 1. (Thalictrum aquilegifolium) (reg.) clocoței (pl.), mărgea, voltinel. 2. rutișor-galben (Thalictrum flavum) = rută.