rutișór s. m.

rutișór s. m.

RUTIȘÓR s. (BOT.) 1. (Thalictrum aquilegifolium) (reg.) clocoței (pl.), mărgea, voltinel. 2. rutișor-galben (Thalictrum flavum) = rută.

rutișor m. plantă erbacee cu florile galbene, crește prin pășuni și livezi umede (Thalictrum angustifolium). [V. rută].

rutișór m. (d. rută). Clocoțeĭ.

RUTIȘOR s. (BOT.) 1. (Thalictrum aquilegifolium) (reg.) clocoței (pl.), mărgea, voltinel. 2. rutișor-galben (Thalictrum flavum) = rută.

THALICTRUM L., RUTIȘOR, fam. Ranunculaceae. Gen originar din Asia, Africa, America, Europa, cca 280 specii, erbacee, vivace. Frunze compuse. înveliș floral cu 4 foliole. Flori mici, verzi, roz-purpurii, galbene, albe sau albastre, lavand, în panicule, stamine numeroase cu filamente foarte lungi, deseori colorate. Carpele cu 1 sau mai multe nervuri.